kermes sau Hermes?

29.01.2025

Culoarea graine de kermes (în franceză "graines de kermès") este un roșu intens, obținut din extractul insectei Kermes vermilio, care trăiește pe stejarii mediteraneeni. Aceasta a fost una dintre cele mai prețioase surse de colorant roșu în Europa medievală și în perioada Renașterii, înainte de descoperirea carminului obținut din coșenilă în Lumea Nouă.

Originea și sursa culorii:

Culoarea graine de kermes provine dintr-un colorant natural extras din Kermes vermilio, o insectă hemipteră care trăiește pe stejarii mediteraneeni (Quercus coccifera și Quercus ilex). Aceste insecte se atașează de scoarța copacului și seamănă cu mici bobițe roșii, ceea ce le-a dat numele "graines de kermès" (boabe de kermes).

Kermesul era colectat din regiuni precum Spania, sudul Franței, Italia, Grecia și nordul Africii.
Romanii numeau această vopsea "coccum" (de unde provine cuvântul carmesí în spaniolă și crimson în engleză). În Evul Mediu, era cunoscută sub numele de vermilion sau scarlet.

Cum se obținea culoarea?

Procesul de extragere a colorantului din kermes era laborios și costisitor, ceea ce îl făcea extrem de valoros.

Pașii procesului tradițional:

Colectarea insectelor – Femelele erau culese manual de pe stejari primăvara, când aveau cel mai ridicat conținut de acid kermesic (substanța care dă culoarea).
Uscarea – Insectele erau uscate la soare sau pe plăci calde, ceea ce intensifica pigmentul roșu.
Zdrobirea și fierberea – Insectele erau măcinate și fierte în apă sau o soluție acidă pentru a extrage colorantul.
Fixarea pe material – Colorantul era aplicat pe textile folosind un mordant (substanțe precum alaun, săruri de staniu sau fier) pentru a fixa culoarea și a-i modifica nuanța.

Nuanțe și variații de culoare:

Culoarea finală putea varia în funcție de mordantul folosit:

Roșu aprins – obținut cu alaun.
Roșu-purpuriu – obținut cu săruri de fier.
Roșu-brun – obținut cu săruri de cupru.

Aceste variații făceau din kermes un colorant foarte versatil, utilizat atât pentru textile, cât și pentru iluminarea manuscriselor.

Nuanță: Roșu profund, bogat, uneori cu tonuri ușor cărămizii sau purpurii, în funcție de procesul de extracție și de materialul pe care era aplicată vopseaua.
Origine: Colorantul era obținut prin zdrobirea și fierberea insectelor femelă Kermes vermilio, care conțin acid kermesic.
Utilizare: Era folosit pentru vopsirea textilelor (mătase, lână) și a manuscriselor iluminate, fiind un simbol al bogăției și statutului social ridicat.
Înlocuitori: După secolul al XVI-lea, colorantul kermes a fost înlocuit treptat de carminul de coșenilă, care era mai ușor de produs și oferea un roșu mai vibrant.

Această culoare a fost extrem de apreciată în moda și arta europeană și apare adesea în vechile picturi și țesături regale.

Utilizarea istorică

Egiptul Antic și Roma: Kermesul era cunoscut încă din Antichitate. Romanii numeau acest colorant "coccum" și îl foloseau pentru toga purpurea, un simbol al rangului înalt.
Evul Mediu și Renașterea: În Europa medievală, era una dintre cele mai scumpe vopsele și era folosită pentru veșmintele regale, clericale și nobiliare. A fost o nuanță preferată de monarhi, papi și aristocrați.
Manuscrisele iluminate: Scriptorii medievali foloseau kermes pentru a colora literele și ilustrațiile din manuscrisele de lux.

Înlocuirea și declinul culorii:

Coșenila oferea un roșu mai intens și era mult mai ușor de produs.
Spania a monopolizat producția și comerțul cu acest colorant, ceea ce a dus la declinul kermesului în Europa.
În secolul al XVI-lea, odată cu descoperirea Americilor, carminul de coșenilă (obținut din insecta Dactylopius coccus) a devenit dominant datorită intensității mai mari și a eficienței în producție. Descoperirea coșenilei a revoluționat industria coloranților:
În secolele XVIII-XIX, coloranții sintetici (precum alizarina și anilina) au înlocuit complet kermesul natural.

Dacă vrei să recreezi această nuanță:

Vopsirea tradițională: Se poate obține prin fierberea insectelor kermes și fixarea colorantului pe lână sau mătase cu ajutorul unui mordant (cum ar fi alaunul).
În artă digitală: Poți folosi coduri RGB apropiate (de exemplu, #9E1B32 sau #B22222) pentru a recrea această culoare pe ecrane.
În modă și design: Unele case de modă și restauratori de textile istorice folosesc încă tehnici tradiționale pentru a obține această nuanță autentică.

Dacă vrei să recreezi această culoare pe textile, poți urma metodele istorice de vopsire:

Obținerea kermesului – Se poate cumpăra de la producători specializați în pigmenți naturali.
Fierberea insectelor – Zdrobirea și fierberea acestora în apă acidă.
Vopsirea textilelor – Fixarea pigmentului pe materiale naturale precum lână sau mătase.

Aceasta este o aproximare, dar poate fi ajustată pentru a reflecta mai bine roșul bogat al vopselei natural.

În multe culturi, culoarea graine de kermes era asociată cu bogăția, puterea și statutul social ridicat.

Egiptenii și romanii foloseau kermes pentru vopsirea veșmintelor de lux.
Senatorii romani purtau togă cu dungi roșii vopsite cu kermes, simbolizând rangul lor.

În Evul Mediu și Renaștere:

Era folosită pentru veșmintele papale și regale.
Ordinul Cavalerilor de Malta avea haine roșii vopsite cu kermes.
Textile de lux erau vopsite cu acest pigment pentru nobilime și burghezie.

În arta și manuscrisele medievale:

Ilustratorii de manuscrise iluminau literele inițiale și scenele biblice cu kermes.
Pictorii foloseau acest pigment în fresce și icoane religioase.

Deși rar utilizat, kermesul mai este folosit în anumite domenii:

Restaurarea textilelor istorice.
Muzeele și restauratorii de artă folosesc kermes pentru a reface tapiserii și picturi.
Moda de lux – Anumite branduri artizanale reintroduc coloranții naturali, inclusiv kermesul.
Cosmetice naturale – Unele produse de machiaj și rujuri folosesc pigmenți pe bază de kermes.

Alte curiozități despre culoarea graine de kermes:

Cuvântul crimson (din engleză) provine din termenul arab qirmiz, care se referă la kermes.
Kermesul a fost considerat "aurul roșu" al Europei medievale datorită prețului său ridicat.
Unele tablouri ale lui Leonardo da Vinci și Rafael conțin pigmenți de kermes.

Da, "Kermes" este și numele unei genți de lux de la Hermès, inspirată de culoarea istorică obținută din insecta Kermes. Kermes este o insectă mică din familia Coccoidea, care a fost folosită în trecut pentru a produce un colorant roșu intens, similar cu cochineala. Această culoare istorică și vibrantă a fost folosită în mod tradițional pentru vopsirea țesăturilor și altor materiale, inclusiv pielea.

Gențile Hermès Kermes sunt apreciate pentru nuanțele lor distinctive de roșu, care sunt un omagiu adus acestei tradiții de colorare vechi. De asemenea, gențile de la Hermès sunt celebre pentru calitatea materialelor, atenția la detalii și designul elegant. Gențile Kermes aduc un omagiu și unui simbol al rafinamentului și exclusivității, având o semnificație istorică legată de tradiția coloristicii.

"Madonna cu Pruncul și doi îngeri" de Fra Angelico
În această lucrare renascentistă, mantia Fecioarei Maria prezintă un roșu profund, specific pigmentului kermes, utilizat frecvent în perioada respectivă.

"Portretul unui tânăr" de Sandro Botticelli
Botticelli a folosit nuanțe de roșu obținute din kermes pentru a evidenția detalii vestimentare și accesorii în acest portret renascentist.

Cina cea de Taină - Leonardo da Vinci- a aplicat pigmentul kermes pentru a reda roșul intens al veșmintelor personajelor din această scenă biblică, o reprezentare iconică a ultimei cine a lui Iisus cu apostolii săi.

Tapiseria 'Bătălia de la Anghiari'
O tapiserie din secolul al XV-lea inspirată de lucrarea lui Leonardo da Vinci, cu scene de luptă și utilizarea kermesului pentru a reda sângele și detalii ale armurii.

Kermes este și numele unei genți de lux de la Hermès, inspirată de această culoare istorică.

Articol de Ramona Bahrim